Steluța, povestea pisicuței cu ochi de om

Andra Dincă scrie cea de a treia carte, despre Steluța, pisica ei, și peripețiile acesteia. Cum familia ei s-a mărit cu încă un membru care a transformat casa într-un cămin, un loc mai viu, mai colorat, mai puțin aranjat, dar care aduce bucurie, care transformă o zi obișnuită într-una de pomină, amuzantă sau fericită pe care nu o vei uita prea curând mai ales pentru un copil care este singur la părinți. Aceasta îi este un companion necondiționat, o obișnuiește cu rutina, responsabilizând-o cu privire la hrănirea și curățenia animalului, iar pe părinți îi învață să fie mai toleranți și să considere că obiectele sunt mai puțin importante , iar torsul pisicii îi calmează la orice prostioară și stricăciune pe care o face pisicuța. Steluța a avut o influență benefică asupra sufletului autoarei care își dorește să împărtășească cu ceilalți unele din peripețiile Steluței: întâmplările, greutățile de la început, dar și cum a trecut peste ele, cum s-au acceptat una pe alta, așa cum sunt, cu bune și cu rele. Pisicuța a devenit sufletul căminului lor, locul unde se simte iubită, acceptată și în siguranță, chiar dacă mereu face câte o prostioară. Atașamentul, dragostea față de ea nu se schimbă, fiindcă și ea răsplătește cu afecțiune, bucurie, creând o legătură profundă, iar micile stricăciuni par minore, fac parte din farmecul ei: îți aduce cadouri, te reconfortează cu torsul ei, te însoțește, te păzește, îți este companion în orice activitate, semne că pisica te iubește. În concluzie, așa cum este ea cu bune și cu rele o iubești pentru că este pisica ta, face parte din familie. Cartea transmite un mesaj superb despre responsabilitate (faptul că și-a asumat curățenia și îngrijirea), perseverență (nu a renunțat la ea când a fost bolnavă) și compasiune (a ales-o pe cea mai „urâțică” și bolnavă).
Catălina Dincă
deschide pdf-ul în limba romana aici
deschide pdf-ul in limba engleza aici